Dilemă

În ultimul timp am o mare dilemă. Noi toţi cunoaştem acele reclame de la tv, în care ni se prezintă calitatea produsului alimentar sau nu. Cum verbul zodiei mele este “a observa”, trebuie să anunţ ca acel asterisc mi-a atras atentia. Da, ştiţi şi voi acea * ce apare în colţul stâng, jos.

Să iau ca exemplu Dove, săpunul care “nu lasă urme invizibile” ca cel obişnuit.

Bineînţeles ca toţi fug la cel mai apropiat magazin pentru a cumpăra “noutatea” şi aruncă vechiul săpun pe motiv că ”nu e pă trend”. Reclama le-a produs câteva iluzii, căci undeva jos, în colţul drept, asteriscul se ascunde. Şi ce informează?

*dramatizare: depuneri de săpun obişnuit în apă dură

 

Cu un simplu search pe Google, aflăm că “apa dură este inutilizabilă”.E logic, dacă ştim puţină chimie. În concluzie, putem folosi săpunul obişnuit cu încredere căci nu vom găsi nici o depunere.

Am mai observat ceva. În pauza publicitară, un român cu accent stricat ne prezintă Nestea. E făcut din fructe, fără coloranţi artificiali, DOAR NATURALI ( tot coloranţi…) şi antioxidanţi. Dar mă întrebam: câte fructe au consumat? Îmi răspunde iar *.

*conţine doar 0,2% suc natural de fructe

 

Păi, lămuriţi-mă acum. Din 100%, doar 0,2%? Restul ce conţine? Antioxidanţi nu, coloranţi nu, posibil nici apă să nu fie. Deci?

 

 

Tot eu răspund: iluzii. Pentru a atrage clienţi, aşa-numiţii producători recurg la tot felul de “nimicuri”. Rău este faptul că românii cumpără: “ lasă că e mai sănătos decât Cola.” Asta se întâmplă din cauză că pe piaţă apar diferite firme cu produse “din ce în ce mai calitative”, iar unii pierd clienţi.

 

Nu aşa se învinge concurenţa, ci prin perseverenţă. În cazul acestor produse, nu perseverenţa e răspunsul, ci calitatea. Să încerce să ne ofere produse mai bune decât celălalt şi vor observa ce repede ajung în “top”.  

 

Paste fericit!

 

Trebuie sa recunosc. Febra pregatirilor pentru Sarbatorile Pascale m-a cuprins si pe mine. Rezist cu greu tentatiei de a gusta putin din mancarurile traditionale pregatite cu mare minutiozitate de catre parintii mei. Pasca, cozonacul si celelalte  bunatati ma imbie. Practic, ar trebui sa ma aflu in bucatarie, dar prefer sa stau deoparte si sa privesc. Astfel dispare si tentatia.

Cand vine vorba de Paste, multi se gandesc instantaneu la mancare, uitand atat de semnificatia religioasa cat si de cea spirituala. Oamenii au modificat sarbatorile si traditiile, astfel incat sa fie in avantajul lor. Si daca jumatate de populatie procedeaza identic, datinile nu au cum sa se impuna in fata trecerii timpului. Bineinteles, si preparatele au un rol important. Sa luam ca exemplu oul rosu. El este un simbol al reinvierii naturii primavara, al regenerarii si nu in ultimul rand al vietii. Pentru a bucura copiii de cativa anisori, “românu`” a introdus o  noua “datina”. In paharul/cana unde se afla oul rosu din prima zi de Pasti, se “scapa” cate o moneda. Dar sa fim sinceri, cati dintre noi nu au primit in fiecare an mai mult de cinci mii? Mai tin minte ca atunci cand eram in scoala “primara” asteptam cu satisfactie “iepurasul”. Ce fericire atunci cand gaseam cadoul! Am crescut… Nu prea mult, e adevarat. Dar acum realizez ca “iepurasul” era un fel de Mos Craciun de primavara. Nu ca ar exista vreo unul dintre ei, dar asa, de fantezie.

Trebuie sa ne obisnuim cu acestea daca dorim sa ne integram. Asa ca, sa credem in continuare in “iepuras” si sa dam uitarii adevaratul sens al acestei sarbatori. Paste fericit!

Biometria – intre Da si Nu.

Conform dictionarului, libertatea reprezinta “o stare de independenta”, care consta in modul de reactionare asupra faptelor a persoanelor. Articolul 3 din Declaratia Drepturilor Omului evidentiaza clar ca “orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale”. Odata ce ni se impune “amprentarea electronica”, suntem privati de acest drept dobandit prin nastere. 

       Nu toate persoanele sunt informate despre ce consecinte ar avea acest lucru asupra noastra, si astfel ajung sa considere ca este potrivita stocarea datelor si chiar implantarea unui chip. Noi adolescentii nu realizam acum care sunt dezavantajele, deoarece traim intr-o lume tehnologizata. Mediul nostru a devenit unul virtual, iar un chip ni se pare banal. Insa dupa ce vom observa efectele, ne vom da seama ca nu am facut nimic pentru a opri acest lucru. Ar trebui sa derulam banda timpului pana acum cativa ani, cand guvernul ne anunta ca va implementa o lege cu aceste amprentari si stocari de date. La fel ca si ei, si noi avem dreptul sa fim liberi, sa nu ne temem ca orice pas ne este inregistrat. Cred ca ne sunt suficiente camerele de inregistrat din orice magazin, cat si cele de la colturi de strada. In Romania, nimeni nu tine cont de parerea unei persoane care e impotriva, ci este privita ca un Iuda modern. Majoritatea doresc sa intre in gratiile celor influenti pentru ca apoi tot ei sa sufere. Statul roman pedepseste privarea de libertate, sau toate actiunile care iti afecteaza independenta. Dar mintea mea de copil se intreaba: Oare chipurile si amprentarea datelor nu sunt percepute tot ca o privare de libertate? Sau doar pentru ca cei din Guvern au aprobat legea se trece cu vederea? Sincer? Eu nu doresc sa devin un mic robotel manevrat de cei puternici ca o marioneta la teatrul de papusi.  Imi doresc ca atunci cand o sa devin o persoana matura, sa ma bucur de dreptul pe care il am, acela de a fi LIBERA. Cei batrani si neinformati nu vor gasi nimic rau in a deveni un chip tehnologizat. Ei vor face ce li se cere, spunand ca: “ Daca asa e modern acum, trebuie sa ma conformez.” Nu… nu e modern sa fim urmariti. Nu e modern ca amprentele noastre sa fie pastrate intr-o baza de date, de parca am fi infractori cautati in intreaga lume. Si inca un dezavantaj: un bun hacker va sti mereu  ca datele lor nu sunt bine protejate si astfel oricine iti poate afla semnul prin care esti recunoscut. Prefer sa imi pastrez amprenta doar pentru mine… si tastatura mea si sa nu o fac publica.

       Un alt fenomen care ma deranjeaza este acela ca pe langa aceste lucruri, mai este in vizor si inregistrarea convorbirilor telefonice. Nu inteleg de ce ii intereseaza ce vorbesc cu mama in timp ce ma indrept spre casa? Poate doresc sa afle meniul de la cina, sau nota pe care am luat-o in testul de la chimie. Intr-un final o sa ajungem sa folosim coduri ca in scoala primara. Telefonul e ceva personal, intim chiar. Doar eu am acces la el si mereu refuz ca cineva sa imi citeasca mesajele private. De ce sa ne supravegheze  in modul acesta? Mai bine am avea fiecare cate o “bona” care sa ne insoteasca mereu, oriunde. Acesta e extremul.  Cel mai bun mod in care  sa ne impotrivim ar fi sa nu mai folosim telefonul. Sa renuntam la el,  sa spunem stop si sa il dam uitarii. Astfel nici ei nu vor mai arunca bani pe computere si noi vom scapa de o urmarire generala.  Si e-mailurile vor fi privite atent de cei dornici de acest lucru. Daca nu gasesc ceva suspect in locul in care mergem, sau in convorbirile telefonice, sigur aici e singurul loc in care totul da de banuit. In special e-mailul de confirmare a inregistrarii pe siteul cu jocuri. Dar ce jocuri? Instiga la violenta? Sigur persoana aceasta e un recidivist ce doreste razbunare si cauta metode online.

  Aceste idei nu abunda in avantaje, dar ca orice lucru, au si parti negative. Pana cand cei puternici le vor pune in practica, ar fi potrivit sa protestam prin puterea cuvantului. Doar asa putem arata ca nu ne conformam usor cu noi legi care ne afecteaza in mod direct. Si luand in calcul vorba populara: “Cu cat mai repede, cu atat mai bine!”