Unde e civilizaţia?

Astfel de imagini găseşti atunci când citeşti o revistă. E cruda realitate din România. Nu spun că doar aici se întâmplă astfel de lucruri, dar numai în ţara noastră sunt puternic evidenţiate. În câţiva ani am devenit cunoscuţi pentru crime, furturi şi “rromii”( am dat dovadă de bunătate când am folosit acest termen ).

Cuvântul “civilizaţie” nu e “prea” utilizat în România. Acum, copii de 12 ani ascultă manele şi nu ezită să »întrebe de “mă-ta”«. Problema nu e a lor, ci a celor care le-au oferit o educaţie. După un picnic de sezon, pădurile şi spaţiile verzi devin depozit de gunoaie. Nu se mai foloseşte “te rog frumos”, ci “dă, fă”. 

La magazin nimeni nu îşi aşteaptă rândul; toţi încearcă să ajungă la casă cât mai repede fără să ţină cont că în faţă e un bătrân bolnav. Pe stradă, dacă nu eşti atent, te poţi trezi cu o pungă cu deşeuri aruncată de la etajul doi, în cap. Necunoscuţii de pe trotuar îţi adresează cuvinte vulgare, fără să îi intereseze că ai 12, 16 sau chiar 30 de ani.

Nu e corect să generalizez. Dacă mă gândesc mai bine, nici nu am făcut asta. M-am referit doar la acea parte din populaţie, care a demisionat din rolul de român civilizat.