“Succesul? Ireal, un punct dificil de atins. Iar pentru a cuceri topul avem nevoie de adevărate armuri dacice.”, am tinde să spunem. Însă acesta nu e motto-ul meu în viaţă. Mereu am crezut că pot fi mai presus de ceilalţi şi mi-am supraestimat puterile. Însă şi optimisul e o armă ce te ajută în lupta pentru cucerirea succesului. De-a lungul timpului am încercat să găsesc reţeta potrivită, deşi nu am ajuns la forma completă. În final am compus o listă a celor 7 lucruri ce definesc succesul sau piramida succesului:

1. Ambiţia – prima pe listă şi cea mai importantă. Fără aceasta nu poţi construi treptele spre vârful piramidei succesului. Mai simplu, baza realizării. Ea este cea care îţi garantează împlinirea în toate aspectele vieţii.
2. Perseverenţa – dacă am spune că ambiţia este lacătul uşii ce ne desparte de succes, atunci perseverenţa s-ar metamorfoza într-o cheie.
3. Narcisism – este bine uneori ( nu mereu ) să te consideri centrul Universului. După ce îndeplineşti această cerinţă vei fi mai sigur pe tine. Nu te subaprecia în fiecare moment, căci dispare şi încrederea de sine.
4. Optimism – cum să îţi lipseasca? Zâmbeşte, spune-ţi că totul va fi bine!
5. Egoism – se poate folosi în cazuri de urgenţă. E bine să îl ai la îndemână. Nu se ştie niciodată când îţi va fi de folos.
6. Muncă – ar trebui să stea lângă “ambiţie” şi ”perseverenţă”. Rolul său e poate mai important decât al celor enumerate mai sus.
7. Atitudine – de ce nu? Nu vei câştiga nimic stând în lumea ta şi tăcând atunci când poate ai ceva important de spus. Îndrăzneşte!

E bine de ştiut că şi experienţa are rolul său. Însă la vârsta mea nu o pot adăuga, încă, în lista de mai sus. Aspectele enumerate sunt suficiente şi îmi aduc în fiecare zi cantitatea recomandată de fericire.

Un dicţionar de acum 20 de ani îţi relevă o multitudine de definiţii şi interpretări. Însă dacă ai căuta termenul “cool”, nu ai găsi decât o filă albă. De ce? Pentru că în acea perioadă nu exista. Statutul de a fi cool a câştigat teren în lupta cu timpul, reuşind să împartă populaţia în două categorii.

 E uncool să citeşti în timpul liber? Sau e mai cool să ai o viaţă virtuală pe facebook şi twitter? E uncool să mergi la şcoală cu autobuzul în loc să foloseşti maşina? Sunt simple întrebări care îţi zboară prin minte pentru a afla sensul acestui argou. Factorul de coolness depinde de noua colecţie a unui vestit designer sau de numărul de postări pe o reţea socială. Însă elementul care contează e propria persoană. Trebuie să ai în vedere micile lucruri care îţi fac ziua mai frumoasă şi să uiţi de tendinţe. Cool e ceea ce îţi place, ceea ce îţi oferă adevărate sentimente. E discul vinyl, atât de vechi, dar care îţi umple camera de armonie. E cartea preferată pe care ai citit-o de nenumărate ori. E piesa de teatru care ţi-a lăsat o amintire plăcută. Bunica e cool pentru că în încercarea sa de a se conforma cu noutăţile, se reinventează. Cool sunt cei care trăiesc după propriile reguli, mai exact, artiştii. Ei au lumea lor, construită pe o bază bine conturată: imaginaţia. Au spus NU clişeelor şi au format noi concepte care îi definesc. Nu se trezesc atunci când toată lumea o face, ci atunci când simt că e necesar.

Până la urmă, o întoarcere în trecut ar demonstra că termenul “cool” era cunoscut încă de pe atunci, însă sub altă formă. Uncool poate fi comparat cu “Nu îmi mai place”, iar opusului său îi punem alături un motto:”Mi se potriveşte, îl/o cumpăr!” Nu firea umană s-a schimbat, ci doar perspectiva din care gandim.

Am preluat o leapşă de la Radu, iniţiată de utopiabalcanică. Ar trebui să dovedesc că ştiu să scriu de mână.

Încă mi se pare interesant cum pot prinde contur cuvintele pe o pagină de caiet, şi asta doar cu puţin ajutor din partea mea. Până acum câteva luni mă foloseam de pix ( şi de creion ). Dar am regăsit fantezia stiloului, aşa că m-am întors la vechiul prieten. Ce vals suav dansează pe o foaie! Îl recomand.

Dau leapşa mai departe tuturor celor care vor să o preia.

Gândindu-te la o ţinută office sau o rochie de seară, trebuie să adaugi şi pantofii. Poate unora dintre noi înălţimea le impune tocuri modeste ( vezi eu ), iar celelalte profită şi optează pentru extremă. Însă când dorim să scoatem în evidenţă picioarele deja lungi, uităm de “interdicţii” şi ne dedicăm total shopping-ului.

 E bine că pantofii cu toc aparţin doar nouă, femeilor. Ei sunt cei care ne definesc, care ne oferă o anumită personalitate atunci când ne aflăm la zece cm distanţă de pământ; ei ne înalţă şi ne fac să fim mai presus decât opoziţia, adică bărbaţii. Nu au cum să nu îţi placă. Îi iubeşti din prima clipă în care îi vezi şi faci totul pentru a-i avea. Îi divinizezi atunci când îi deţii şi consideri că e o onoare să îi porţi.. Cred că fiecare pantof din magazine îşi are propriul cumpărător. Chiar dacă sunt probaţi de diverse persoane, ei nu te trădează. Îşi modelează mărimea, forma sau culoarea pentru a nu fi luaţi. Te aşteaptă, căci ştiu că eşti cea potrivită.

Toamna, ei ne alină melancolia. Pentru zilele plăcute ale acestui sezon mă gândeam la pantofii gri de mai jos. Catifelaţi, cu un strop de eleganţă, îi putem purta cu jeansi, o fustă sau un sarafan. Când plouă, botinele negre din satin fac mersul mai plăcut printre stropi. Dacă nu dorim să pierdem ocazia, mai alegem şi pantofii mov. E o culoare plăcută, au tocuri înalte şi îi putem purta chiar şi pe la şcoală. Vrem ceva clasic? Din piele neagră, toc confortabil şi model interesant, aceşti pantofi sunt pretenţioşi, dar şi un must-have.

Alegerile mele pentru toamnă sunt puţine, dar plăcute şi interesante.

În ultimele luni toată lumea era agitată cu legile educaţiei. Ba se schimbă, ba rămâne la forma iniţială, ba se modifică parţial. Acum, au ajuns şi ei la o soluţie comună. Cu roşu e ce ne interesează.

 Legile Educaţiei modifică bacul, curricula şi promovarea în universităţi

 -         învăţământ obligatoriu de 11 ani (primele zece clase plus grupa pregătitoare)
- evaluarea din doi în doi ani a elevilor: în clasa a II-a, a IV-a, a VI-a şi a VIII-a
- cont în valoare de 500 de euro pentru fiecare nou-născut, banii urmând a fi folosiţi în scop educaţional la împlinirea vârstei de 14 ani
-  restructurarea curriculei: doar 60% din ceea ce se va preda la clasă va avea aceeaşi formă în toate şcolile, 20% fiind lăsată la decizia şcolii, iar 20% la dispoziţia profesorului
- bacalaureat structurat în două etape: una în timpul celui de-al doilea semestru ce va consta în testarea competenţelor de comunicare şi a celor digitale şi una la finalul clasei a XII-a în care elevii vor susţine examen scris la trei materii
 - directorii de şcoli- aleşi prin concurs la nivelul unităţii de învăţământ, cu obligaţia de a se autosuspenda din funcţiile politice
 - promovare universitară pe baza competenţelor, şi nu a vechimii
- interdicţia ocupării funcţiilor de conducere în cadrul aceleiaşi catedre pentru rudele de grad I şi II
- ierarhizarea programelor de studii şi a universităţilor
 -libertatea senatelor de a stabili modelul asumat de universitate: tradiţional sau corporatist
- pedepsirea abuzului de autonomie universitară prin tîierea de fonduri, demiterea rectorului şi desfiinţarea instituţiei

Nu au realizat mari modificări. Cert este că eu nu cred ideea cu acel cont de 500 de euro. Le tremurau mâinile când adăugau câte 1 leu la alocaţie; şi să fim sinceri. E o sumă infimă faţă de ceea ce ne promit acum, cu noile legi. Absolvenţii de-a 12-a din 2010 vor fi şi ei folosiţi pentru “experimente guvernamentale”, aşa cum generaţia mea a fost “utilizată” pentru a observa efectele tezelor unice. Din punctul meu de vedere bacalaureatul la trei materii e o idee… bună. De ce să mai dau o probă în afara profilului meu? ( Ex: sport, geografie, istorie etc. ) Mi se părea destul de inutil. Eu, în patru ani, studiez biologie, chimie şi fizică. Ce rol mai au cele mai sus menţionate?

Restructurarea curriculei. Cu ce ajută această prevedere elevul? 20% e lăsat la dispoziţia profesorului. Mi se pare că se aseamănă cu acele capitole opţionale care se predau în funcţie de profil. 20% va fi decizia şcolii. Cum aşa? Profesorii de română vor  stabili lecţiile la matematică sau invers? Cred că rămâne tot la atitudinea dascălului ce predă la materia respectivă. Un mic calcul şi = 40% decide cel de la catedră. Dacă e unul îngăduitor, mai sare peste. Dacă nu, mai adaugă câte ceva.

Mai am o singură întrebare. În semestrul doi, anul acesta, vor fi aceleaşi legi? Sau le vor schimba în iarnă?  

Info:Gandul.info(click)

O poveste* despre veşnica problemă a sistemului românesc. Un clişeu.

Totul începe când mă înscriu nu ştiu pe ce site, pentru a primi o oarecare revistă prin poştă. În prima lună poştaşul îmi aduce publicaţia la timp, ceea ce m-a surprins. Entuziasmată, îmi schimb părerea despre angajaţi şi aştept celălalt număr. Dar… surpriză! De această dată, revista nu mi-a fost livrată “în timp real”. Aştept, dar încep să mă plictisesc. Şi uite aşa în sezonul de vară nu am văzut măcar o pagină. Acest incident s-a mai repetat şi am decis să nu mai am încredere în Poşta Română.

Mulţi se întreabă de ce oamenii au abandonat scrisorile şi au spus “Bun venit!” poştei electronice ( e-mail ). De aia! Rişti ca “epistola” să nu ajungă la timp la destinatar sau în cel mai rău caz, deloc. De ce eziţi să trimiţi un colet? S-ar putea să soseacă “controlat” sau distrus. Acum nu se mai ţine cont că pe pachet scrie “FRAGIL”.

Unii angajaţi ai poştei nu îşi fac treaba. Doamnele de la ghişeu dau dovadă de atitudine atunci când desfac ambalajul revistei, trec prin paginile ei, pun publicaţia înapoi şi uite aşa te trezeşti că ţi-a umblat cineva în corespondenţă.

Nu am apelat eu deseori la serviciile poştei. Chiar rar, dacă meditez. De ce să mai scriu un “răvaş” dacă ştiu că nu va ajunge la destinaţie? Un simplu e-mail e suficient. Rapid, direct şi practic. Las Poşta Română cu defectele ei şi îmbrăţişez tehnologia.

_________________________________________

*Bazată pe fapte reale

Iar am o serie de nemulţumiri. Însă acum nu mă mai refer la reclame, români sau civilizaţie, ci la vedetele de pe plaiurile mioritice ale ţării noastre şi implicit la emisiunile “Şoc!” sau “Senzaţional!”.

În fiecare zi apar noi prezentatori, reporteri sau ştirişti. Nu mai contează dacă ai urmat sau nu cursurile unei facultăţi “de profil”. Toţi/toate care au un zâmbet uşor tâmp, mult silicon şi ceva cunoştinţe prin televiziune, sunt promovaţi/promovate. Bineînţeles că se fabrică rapid câte o emisiune pentru fiecare ( depinde cât de influentă este persoana care te-a recomandat ). Următorul pas este joacă: un prompter ce salvează omul de chinul gândirii şi doi-trei invitaţi bine plătiţi să onoreze cu prezenţa.

Acum o săptămână, când mă gândeam la posibilele profesii din viitor, îmi doream să frecventez o facultate de Jurnalism. Găseam diverse motive care să îmi motiveze alegerea, însă astăzi mi-am schimbat hotărârea la 180°. Nu vreau să prezint rubrica meteo, şi nici cea sport. Nu vreau să lucrez la orice publicaţie, pentru că la cele de top se practică nepotismul.

Dar să lăsăm idealurile mele. Să revenim la emisiunile de sezon. Cum s-a anunţat 1 iulie, televiziunile îşi prezintă meniul de vacanţă. Din neant apar câte 3-4 show-uri şi cât mai multe “vedete/staruri/starlete” ( şi celelalte denumiri… ). Să nu îmi spuneţi că aţi concurat cu 1000 de fetiţe drăguţe printre care se aflau şi unele cu studii universitare. Dar ce păcat… Ele nu au fost capabile, deşi pentru acest lucru erau pregătite, iar voi aţi avut noroc. Cunoştinţa, unde-i cunoştinţa?

Acesta e sistemul pe care am decis să-l evit. Mă enervez doar atunci când mă gândesc la aceste pseudo-vedete. Prefer să stau departe şi să mă amuz de gafele produse sau să le plâng de milă. Dar cea mai bună opţiune este să închid televizorul!

LE:  Sunt şi rămân uimită. În prezent, în România, un tânăr talentat care doreşte să se lanseze cu un roman este refuzat. O persoană ce a terminat facultatea de Teatru nu se poate evidenţia, deşi are aptitudini în acel domeniu. De ce? Pentru că în ţară, cei care cântă primesc roluri în filme ( româneşti ), deşi sunt paraleli cu intonaţia, expresivitatea, mimica etc. Dar nu se mulţumesc cu telenovele la care nu se uită nimeni, ci îşi încearcă  norocul în literatură. Mai nou, ei scriu cărţi ( “Sexting” etc. ).

Aştept ca Daniela Crudu să creeze o poezie intitulată “Seara pe bar”, vreau să apară în curând “Oana Zăvoranu’s Diary” şi doresc să se regizeze filmul “The memoirs of  Nikita”. Nimic surprinzător, doar suntem în România!

Astfel de imagini găseşti atunci când citeşti o revistă. E cruda realitate din România. Nu spun că doar aici se întâmplă astfel de lucruri, dar numai în ţara noastră sunt puternic evidenţiate. În câţiva ani am devenit cunoscuţi pentru crime, furturi şi “rromii”( am dat dovadă de bunătate când am folosit acest termen ).

Cuvântul “civilizaţie” nu e “prea” utilizat în România. Acum, copii de 12 ani ascultă manele şi nu ezită să »întrebe de “mă-ta”«. Problema nu e a lor, ci a celor care le-au oferit o educaţie. După un picnic de sezon, pădurile şi spaţiile verzi devin depozit de gunoaie. Nu se mai foloseşte “te rog frumos”, ci “dă, fă”. 

La magazin nimeni nu îşi aşteaptă rândul; toţi încearcă să ajungă la casă cât mai repede fără să ţină cont că în faţă e un bătrân bolnav. Pe stradă, dacă nu eşti atent, te poţi trezi cu o pungă cu deşeuri aruncată de la etajul doi, în cap. Necunoscuţii de pe trotuar îţi adresează cuvinte vulgare, fără să îi intereseze că ai 12, 16 sau chiar 30 de ani.

Nu e corect să generalizez. Dacă mă gândesc mai bine, nici nu am făcut asta. M-am referit doar la acea parte din populaţie, care a demisionat din rolul de român civilizat.

Nicotiana Tabacum – termenul de la care porneste tentatia, prima incercare pentru “a dovedi” ca TU poti, placerea si in final, dependenta. Odata ce ai facut prima greseala, ceilalti pasi sunt urmati involuntar. Ajungi intr-un punct in care nu mai poti sa tii in echilibru gandirea radicala si dorinta puternica.

Dupa cum stim, tutunul nu a fost niciodata prietenul omului. La fiecare caz grav prezent in incinta unui spital, nicotina a contribuit cel putin 10%. Pe strada, in metrou, in cafenele si chiar in institutii, observam din ce in ce mai multe persoane interesate de senzatia lasata de o tigara. O pauza de relaxare a mintii este insotita de fumul daunator, la fel si micul-dejun. In orice moment al zilei, acel pachet cu ilustratii in rolul avertizarii insoteste fumatorul tipic. Iar atunci cand lipseste, totul se concentreaza asupra gasirii acelui lucru “esential” pentru a trai, dupa cum afirma cei in cauza. De-a lungul timpului, ei au incercat sa gaseasca diverse explicatii pentru a motiva folosirea frecventa a tutunului. Au dorit sa renunte la ideea ca “a fi dependent” ii caracterizeaza si le schimba imaginea pe care cei din jur si-au format-o. Insa nu au contribuit cu nimic la varianta pozitiva, aceea de a inlatura viciul care i-a acaparat. Nu au stiut cand sa spuna STOP si astfel au avut de suferit.

Majoritatea fumatorilor cocheteaza cu tutunul inca din adolesenta, perioada cand apar schimbari si noi deprinderi. Atunci ei invoca motivul popularitatii si al grupului de prieteni, pentru a-si putea justifica alegerea facuta. La acea varsta nu sunt informati de efectele nocive asupra corpului si organismului. Insa pasind incet peste fiecare an al vietii, observa ca nu totul e asa cum ar fi trebuit sa fie. Placerea unui minut de nicotina e mai puternica, la fel si rezultatele sale.

Eu am ales sa spun NU acestui drog, caci trebuie sa constientizam. Tutunul este un drog! Provoaca macar un sfert din urmarile lasate de stupefiante. Si cea mai periculoasa e dependenta. Am preferat sa nu ma las influentata de cei din jurul meu, care au astfel de obiceiuri. Si asta datorita informatiilor si avertizarilor medicale. Daca nu doresti sa iei in calcul indicatiile pliantelor, atunci sursele de informare sunt la un click distanta. Poti sacrifica putinele minute destinate calculatorului, pentru a citi date esentiale.

Fumatorii trebuie sa inteleaga ca zilnic inhaleaza 4000 de substante toxice. Daca pana in acest moment au fost sau nu ingrijorati de nicotina, acum isi intorc privirea spre ceilalti compusi chimici. “Cele 4000”, asa cum obisnuiesc sa le numesc, actioneaza fiecare diferit asupra corpului uman. O functie esentiala este atacata, aceasta fiind sistemul imunitar. Odata ce este inlaturata “protectia” organismului, bolile pot invada facil organele corpului, dar pot ataca intr-un mod agresiv sistemul respirator. Bineinteles ca in urma unui tratament nu mai aveti aceeasi putere de recuperare. Sistemul imunitar  nu are forta de a va ajuta. Ramaneti doar voi si capsulele recomandate.

Afectiunile se manifesta diferit la barbati, dar lezeaza si sexul slab. Pe langa bolile tipice care apar in decursul anilor, femeile pot lua in calcul alte efecte. Doamnele sunt speriate de aparitia cancerului de col uterin. Insa de ce nu impiedica acest lucru prin a pune capat obisnuintei de a fuma? In timpul inhalarii substantelor nocive, riscul este major.

Adolescentele de astazi nu mai sunt interesate de sanatatea lor in viitor. Ele actioneaza pe moment, datorita unor impulsuri ale identitatii. Lipsa de informare cauzeaza multe probleme in randul tinerelor. Nu este doar vina lor ca duc lipsa de surse de documentare. In scoli, discutia despre tutun apare doar la “dirigentie”, acest lucru intamplandu-se doar o data pe an. Bineinteles ca exista alternativa apelarii la psihologul scolii, insa elevii considera acest fapt jenant. Exista si prietenii, care odata ce afla despre vizita brusca, ii ironizeaza pe cei aflati in astfel de situatii si vor incerca sa modeleze cazul, astfel incat sa devina un moment de batjocura. Adolescentii ar trebui sa intoarca spatele acelor persoane si sa se gandeasca la sanatatea lor.

Insa nu doar ei se afla in astfel de situatii. Si cei maturi gasesc o actiune extrema vizitarea unui specialist. Eu consider ca medicul iti poate explica mai bine ceea ce se intampla cu organismul tau, iar impreuna cu un psiholog poti gasi o solutie pentru a renunta la tutun.

Cine totusi nu doreste sa consulte opiniile celor specializati in domeniu, trebuie sa stie ca tigara contine si metale periculoase precum Cadmiu. Acestea sunt cancerigene, iar pericolul creste cu fiecare pachet consumat. Cancerul a provocat intotdeauna panica in randul oamenilor, dar nu s-a renuntat la fumat, caci “riscul e minor, deoarece eu utilizez decat trei tigari pe zi”. Insa si una e suficienta pentru a declansa “raul”.

Pe langa aceste posibilitati, fumatorii au sansa ca aparatul digestiv sa fie atacat, deoarece acesta este complex, si tot ce introducem in organism il afecteaza. Sistemul circulator este o tinta importanta la care toxinele din tutun pot ajunge. Bolile provocate nu sunt din “categoria usoara”. Un prim pas ar fi reducerea cantitatii de oxigen transportat de sange, iar apoi apar si atacurile vasculare. Tot ceea ce ne tine in viata este afectat.

Tutunul se manifesta ca veninul unui sarpe. Odata muscati, acesta se intinde in tot organismul. Intai ataca baza necesara vietuirii pentru a declansa si celelalte functii. Ca un joc de domino…

Pana acum, nicotina nu a adus niciun beneficiu societatii. Studiile arata ca 3 milioane de oameni mor anual pe glob din cauza tutunului. De ce sa te numeri printre ei?

În timp ce mergi spre şcoală, deduci multe lucruri. Spre exemplu, eu am observat în două zile că “românu`” s-a schimbat ( oare a fost altfel?). Mda… Ceea ce am concluzionat într-un moment de meditare nu este deloc promiţător…

1. Românu`  = cel care ascultă manele la maxim atunci când stă la semafor.
2. Românu`  = cel care mănâncă seminţe în timp ce merge. Probabil au un gust mai bun…
3. Românu` = cel care comentează atunci când treci pe lângă el. Şi asta nu se manifestă doar la “ăia” de 17/18 ani, ci şi la libidinoşi ( vorba profului de istorie ) mai în vârstă care se cred adolescenţi. Mai există şi d-ăştia…
4. Românu` = cel care vorbeşte zgomotos, deşi însoţitorul e la 2 cm distanţă.
5. Românu` = cel care opreşte maşina la 5 metri de coşul de gunoi şi aruncă pe stradă paharul în care a fost cafea. Am fost martoră.
6. Românu` = cel care conduce ascultând “minimal”, iar când îl sună cineva, surpriză! Ringtone pe ritm de manea…

Cam atât am cules din “folclorul” României, dar mâine e o nouă zi. Alte persoane, alte caractere…