Avem amintiri?

„Trecutul este totul, viitorul este nimic, nu există alt sens al timpului.”  – Mircea Cărtărescu 

    Avansăm… Ne îndreptăm spre viitor cu paşi repezi, fără a ne păsa de ceea ce lăsăm în urma noastră, fără a ne întoarce privirea spre trecut. Suntem doar nişte călători în trenul timpului, şi acesta cu o singură destinaţie. Trecem repede pe lângă lucrurile mărunte, fără a ne da seama că fac parte din viaţă. Spre exemplu…

A realizat cineva că noua generaţie, a mea, a voastră, nu are amintiri? Acum totul este tehnologizat: fotografii, înregistrări video, până şi jurnalul adolescenţei. Aflate pe stick, memory card, în arhiva telefonului sau a pc-ului, ele sunt lumea noastră. Însă acestea nu pot fi numite amintiri. De ce? Pentru că nu poţi şterge praful de pe ele, pentru că pozele nu ne vor cunoaşte niciodată lacrimile, degetele nu vor contura silueta din tinereţe, iar vântul nu va fura nimic din “comoară”. Acestea sunt lucruri de preţ, care trebuie păstrate, îngrijite şi care merită atenţie. Acestea sunt amintiri! Nu ramele foto digitale la preţuri promoţionale. Întotdeauna, când vizionez fotografii vechi de-ale mamei, îmi doresc să călătoresc în timp şi să o văd adolescentă. Dar asta e senzaţia pe care ţi-o oferă realitatea şi nu lumea virtuală. Aici e plăcerea de a răsfoi paginile din albumul foto, de a aranja un colţ îndoit şi de a zâmbi la fiecare imagine haioasă.

Apoi mai e scena tipică din fiecare film. Când un copil deschide marele şi misteriosul cufăr din pod, în care găseşte scrisori, rochii din ’70, un costum ponosit, dar la modă. Dar eu, ce îi voi răspunde copilului meu atunci când mă va întreba “cum arătam la vârsta sa”? Să intre pe facebook sau hi5? Sau mai simplu, să îi dea un buzz bunicii? Dar îmi aduc aminte că un virus a şters totul, ca un burete. Nimeni nu va fi interesant de cum ne distram noi în adolescenţă, pentru că toţi trăim în aceeaşi perioadă: cea a tehnologiei. Nimic nu ne face unici.

Să ne continuăm vieţile în acelaşi mod, căci regretele nu apar acum. Ci atunci când vom realiza că nu avem amintiri, “aşa cum aveau părinţii”.

Anunțuri

3 gânduri despre “Avem amintiri?

  1. Astea da amintiri! pe care sa le povestim copiilor: „pai jucam counter-strike pe un server mijto. Dadeam un cometariu pe hi5 la o gagica tare… pe messenger am avut 50 de iubiri. Ma pupam online cu ele. Si imi placea felul in care imi dadeau buzz!!:))))

    Cel care se va trezii din starea asta, va incerca sa-si schimbe modul in care traieste. Va ajunge sa dea viata virtuala pe una reala.

    Totusi, viata asta pe internet formeaza prosti, speriati de viata… care cand se vor izbi puternic de realitate, vor cadea in genunchi in fata vietii, fara sa stie ca trebuie sa lupti cu ea. Bai, sa nu va aruncati pe geam ca placintele!! :))

    Cat despre mine: Nu am nici un regret, la cate am facut cu nebunii mei in toate noptile pierdute pe afara. Sunt amintiri de care imi aduc aminte cu mare drag. Si vor veni altele si mai si!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s