Getting Older

“Ce e bătrâneţea? O arhitectură de boli care se dezvoltă unele din altele.”  – Marin Sorescu

   Înaintarea în vârstă mă înspăimântă. Aş putea, de altfel, să o transform într-un subiect de film horror. De câte ori doresc să îmi explic acest sentiment, nu îmi găsesc cuvintele, de parcă şi ele s-ar teme de această viitoare perioadă. Nu posed această stare datorită motivelor tipice ( ridurile ) sau a prejudecăţilor, ci datorită viziunii mele asupra viitorului.

      Încă nu îmi pot imagina propria persoană aflându-se în lumea reală, acceptându-şi obligaţiile şi asumându-şi riscuri. Încă nu realizez că, în viitor, unii vor depinde de mine, şi nu eu de ei. Eu va trebui să iau decizii în locul altor persoane şi să port pe umeri alte responsabilităţi. Dar nu această perioadă îmi tulbură gândirea în mod excesiv, ci aceea de după 55-60 ani. Păr cărunt şi posibili nepoţi care vor defila cu a lor tinereţe în jurul meu, trezindu-mi amintiri.  Dar probabil asta e reacţia unui adolescent, care încearcă să păşească peste barierele timpului, pentru a-şi vedea imaginea reflectată într-o oglindă a viitorului. Căci timpul, în esenţa sa, este un hoţ banal. Îţi fură clipe minunate, pentru a-ţi lăsa câţiva ani în plus. Eu, mulţumesc, nu am nevoie de un surplus de ani. Momentele, sentimentele şi activităţile actuale îmi oferă o stare perfectă. Şi nu, nu îmi doresc să ajung la maturitate, nu sunt pregătită încă.

Dar…

…vedem doar partea negativă, doar pentru că pe aceasta o analizăm. Însă odată cu bătrâneţea câştigăm şi isteţime. Unii vor ajunge să pună în paralel cu noi şi proverbul: “Cine nu are un bătrân, să-şi cumpere.” Vom fi apreciaţi pentru modul nostru de gândire şi ni se vor cere sfaturi. Până la urmă, nu vom fi chiar singuri. Căci cineva tot va avea nevoie de noi.

   Bătrâneţea , maturitatea, vârsta înaintată – toate sunt nişte enigme. Însă atunci când le desluşim, nu doar rezultatul, ci şi termenul ne îngrozeşte. Mai bine le lăsăm pentru atunci când vom fi cu adevărat pregătiţi să le înfruntăm.

Anunțuri

2 gânduri despre “Getting Older

  1. cu fiecare an ce trece ma sperii tot mai tare, ma sperii de mine pentru ca undeva acolo inauntrul meu am ramas inca o adolescenta. insa sunt prizoniera intr-un corp de la care lumea se asteapta mai mult decat se astepta acum 5-6 ani 😦 iar eu nu ma simt pregatita sa infrunt totul…

  2. Mai e mult pana acolo… dar pana atuncia:
    Traieste-ti viata! Fa tot ceea ce-ti place, ca sa nu ai regrete ca nu le-ai facut la timpul lor, desi le puteai face! Sfaturi care se trag si din vorba spusa cu regret de multi oameni care pasesc spre sfarsit: „Cate puteam face cand eram tanar, cand aveam curaj, dar nu le-am facut” Vorba care probabil va fi mult fregventata de urmatoarele generatii crescute in fata calculatorului, in momentul cand vor realiza ca a trecut viata pe langa dansii, fara sa ajunga sa guste prea mult din placeri. Si singura consolare a tuturor, va fi adusa de bagajele pline cu amintiri, ale si numai celor care si-au trai viata la maxim. Restul, vor plange in tacere ca nu au stiut sa profite de sumedenia de momente trecute.

    Vom ajunge si noi batrani intr-o buna zi, cand nu vom mai face prea multe, doar ca sa gandim la tot ce a fost. Vom trage o linie amintirilor inainte de moarte si vom afla rezultatul care speram sa fie imbucurator, pentru ca ultimele noastre cuvinte nostre sa fie: „Sunt fericit!”

    Noh, asta e viata!
    Pana atuncia, distractie cat incape!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s