Cu şi despre maturitate

Vârsta este doar un număr” ,   într-adevăr. Însă e şi un cumul de experienţe. Şi cumva, în această aglomeraţie cotidiană, ne lăsăm prinşi în capcana asocierii. Aşa-numitul moment ideal  este cameleonic, într-o continuă tranziţie şi i se atribuie permanent câte o obligaţie corespunzătoare formei luate. Există o fugă permanentă în a-l descoperi, iar în urma acestui maraton rămâne , poate, un munte de decizii ce încă îşi asteaptă docile echivalentul în ani. Căci, da!, idealul  a luat forma vârstei, iar timpul nu face decât să îl îndepărteze, iar pe noi să ne angreneze într-un “treasure hunt” modern.aaeaaqaaaaaaaapwaaaajdayn2exztniltbjmmytngq2ny1hyzm5ltliotgyzwrkzjazyg

Căutăm…  cunoaştere, diversitate, evoluţie. Căci progresul  modelează, conferă substanţă şi  ridică vălul subţire de superficialitate. E drept, necesită timp, însă are nevoie şi de sete neîncetată de cunoaştere, de acea curiozitate fără margini. O reţetă,  aparent simplă, pentru a depăşi barierele  impuse de ani.  Se visează, se schiţează planuri de viitor… uneori poate prea în viitor. Se echivalează maturitatea cu materialul când, de fapt, aceasta izvorăşte din experienţe diverse. Este definită de fluxul de idei, diplomaţie, de echilibrul dintre minte şi suflet. Dar, poate cel mai important, este conturată de cunoaştere.

Vârsta, un număr.  Produsul diversităţii. La fel şi maturitatea.

 

Secetă

     Imagine

   Fără o ploaie semnificativă de idei, cuvintele ȋncă ȋmi sunt ascunse sub stratul gros al tăcerii. Suferă, se zvârcolesc ȋn lanțurile banalului, se răzvrătesc continuu ȋncercând să capete un sens… să prindă viață. Așteaptă eliberarea din cotidianul lipsit de culori și ȋși doresc să facă parte dintr-o lume a imaginației, a perfectului.                  

    Sunt ȋnsetate. Râvnesc de luni ȋntregi la ploaia măruntă care le modelează forma și le orientează existența. Doar picăturile dese ale cunoașterii le readuc la suprafață și, prin diversitatea lor, le conturează, le conferă unicitate și le prezintă lumii. Nu am aflat ȋncă dacă doar de “ploaie” au nevoie pentru a renaște din tăcere, ȋnsă știu sigur că eu sunt cea care are puterea de a le arde și de a le găsi, treptat, sub stratul de cenușă. Eu sunt creatorul propriei minți, deci, a cuvintelor care țopăie nerăbdătoare ȋn gând, așteptând să facă cunoștință cu infinitul.

     Da! Odată ȋntipărite ȋn mintea și inimile noastre, cuvintele nu ne aparțin doar nouă, ci și  eternității. Nu e nimic mai profund ca un cuvânt scrijelit pe fiecare ramură a sufletului sau pe rădăcinile vieții. Cred că ajungem să căpătăm cu adevărat un sens al existenței doar  când chiar și cel mai mic cuvânt renaște din cenușa minții. Doar atunci suntem capabili să ȋnțelegem că suntem și creatori, nu doar marionete ale timpului; că suntem liberi, nu prizonieri ai destinului și că noi suntem stăpânii unei ploi torențiale: cea a cunoașterii.

    E secetă. E lipsă de povești, de fantezie, de magia din spatele fantasticului. E un teren arid care asteaptă dansul alert al ploii pentru a avea forța de a descătușa cuvintele. E o vară caniculară, ȋn care soarele ascunde esența…

Imagine

The architect of my own future

Cu cât sunt mai mult ancorată ȋn prezent, cu atât iluzia perfectă a viitorului se șterge treptat din imaginaṭia mea.  Nu știu dacă vinovată e realitatea sau doar această limită impusă de timp.  Însă știu că ȋntotdeauna m-am regăsit  ȋn trecut și prezent și, ca visul meu să fie complet, ȋmi doresc să mă descopăr  ȋn viitor. Dar nu oricum și nici oricând, ci ACUM și prin puterea creatoare a minții, căci ea ȋmi lărgește orizontul, ȋmi deschide calea spre perfecțiune și  ȋmi oferă o parte din hrana vindecătoare a sufletului.

ImagineNe ȋndreptăm cu pasi mici, dar siguri spre viitor. ȋnsă ce ar fi acesta fără miile de forme pe care i le dăm de-a lungul vietii, fără voința noastră de a-l modela și fără visele cu care ȋl ȋmbrăcăm atunci când dorim să realizăm desăvârșitul? Se pare că suntem creatorii propriului destin , ȋn adevăratul sens al cuvântului. Sau poate că suntem artiștii din umbră ai viitorului și doar simplele marionete ale prezentului. Poate că trecutul ne aparține, ceea ce urmează la fel, ȋnsă momentele actuale sunt cele care ne dețin, ne modelează și , ȋntr-un anumit fel, ne țin captive ȋntr-un oarecare pragmatism  ucigător de idei și creație.  Auzim atât de des “trăiește clipa”, ȋnsă nimeni nu reușește să facă acest lucru ȋn adevăratul sens al cuvântului, deoarece niciunul dintre noi nu poate renunța la trecut și nici la a-și proiecta, ȋn subconștient, viitorul. Dictonul e necesar pentru a ne aminti ca acum suntem legati de prezent, indiferent de căile pe care le urmează imaginația noastră și că am putea, cu multă voință, să ne construim si momentul actual.

Nu știu ce mă nemulțumește mai mult. Faptul că sunt prea preocupată de prezent pentru a-mi vizualiza mental viitorul sau că, pe parcurs, nu ȋmi mai las visele să ȋmi construiască măcar o mică parte din acesta.

Imagine

Idei geniale şi decădere

Ministrul Învăţământului, Daniel Funeriu, doreşte să fie în pas cu moda. Văzând că duo-ul Boc-Băsescu taie orice salariu, creşte fiecare taxă şi exportă populaţie aptă de muncă în ţările deja descoperite de români, acest domn revine în atenţia noastră cu o propunere absolut genială.

Îndepărtat de atitudinea Zen din cauza controverselor politice, Funeriu taie şi el. De această dată, banii universităţilor de stat. Nu îmi dau seama: dânsul nu este informat despre situaţia economică actuală sau are doar o imaginaţie incredibil de bogată? Tind să aleg ambele variante. Într-o ţară în care absolvenţii de liceu emigrează din imposibilitatea de a urma o facultate, fie ea la buget sau taxă, ministrul nu mai oferă opţiunea de a continua studiile după clasa a 12-a. Se întreabă cineva de ce? Cu două salarii de bugetari, şi ele cu mult reduse, părinţii nu îşi permit şi strictul necesar şi costurile unui student în acelaşi timp. Da, odată admis la o universitate, îţi poţi găsi un serviciu, însă nu toate au un program flexibil, cu mult timp liber, în care poţi adăuga şi câteva ore de muncă. Înţeleg, se doreşte a fi o ţară dezvoltată, în pas cu cele occidentale, dar noi încă suntem sub nivelul acestora la capitolul mentalitate. Bursele oferite studenţilor nu ajung pentru plata chiriei, achiziţionarea materialelor de studiu sau pentru un trai decent.
Dacă această lege va trece, ce va face generaţia mea peste doi ani? Realizând un mic calcul, observăm că salariile părinţilor nu pot plăti nici un sfert din taxa anuală a unei universităţi. Bineînţeles, fără sa vorbim de cazare şi puţini bani de buzunar. Nu putem spera că onorariile acestora vor reveni la forma iniţială şi nici că în viitor nu vom fi măcar o dată şomeri.

În câţiva ani prevăd o ţară populată doar de particule de praf, fără specimene numite oameni… cam ca un clişeu din filme. Să nu fiţi speriaţi, e doar România!

Heavy Hour

http://www.imeem.com/people/Ky5rtM/music/r_2uic8E/generic-heavy-hour.
„Exista cateva trupe care se mandresc cu faptul ca sunt printre pionerii heavy metal-ului, aceste trupe au reusit prin performatele muzicale sa revolutioneze ceea ce atunci se numea rock’n’roll si prin rafinarea adusa acestuia sa scoata ceea ce astazi este heavy metalul cu chitari ce suna inflamator, bas si tobe ce scot ritmuri atat de adanci si profunde pe cat de melodioase…”

DANAILA_SILVIU_LIVIU_USTINESCU

 

Te-am facut curios/curioasa? Vrei sa aflii mai multe, dar si sa asculti acele „ritmuri atat de profunde”? Atunci sigur vei fi online Miercuri, 20 mai, ora 00:00 ( prima ora a zilei ) pentru o portie de Heavy Hour.

Prima emisiune – dintre multe altele – va avea ca tema: Trupele ce au consacrat genul Heavy( Metal). Tot ceea ce trebuie sa faci, e sa dai un click aici. Iar pentru a „contura” o parere despre realizatori click aici si aici. De ce nu ai incerca?

Dilemă

În ultimul timp am o mare dilemă. Noi toţi cunoaştem acele reclame de la tv, în care ni se prezintă calitatea produsului alimentar sau nu. Cum verbul zodiei mele este „a observa”, trebuie să anunţ ca acel asterisc mi-a atras atentia. Da, ştiţi şi voi acea * ce apare în colţul stâng, jos.

Să iau ca exemplu Dove, săpunul care “nu lasă urme invizibile” ca cel obişnuit.

Bineînţeles ca toţi fug la cel mai apropiat magazin pentru a cumpăra “noutatea” şi aruncă vechiul săpun pe motiv că ”nu e trend”. Reclama le-a produs câteva iluzii, căci undeva jos, în colţul drept, asteriscul se ascunde. Şi ce informează?

*dramatizare: depuneri de săpun obişnuit în apă dură

 

Cu un simplu search pe Google, aflăm că “apa dură este inutilizabilă”.E logic, dacă ştim puţină chimie. În concluzie, putem folosi săpunul obişnuit cu încredere căci nu vom găsi nici o depunere.

Am mai observat ceva. În pauza publicitară, un român cu accent stricat ne prezintă Nestea. E făcut din fructe, fără coloranţi artificiali, DOAR NATURALI ( tot coloranţi…) şi antioxidanţi. Dar mă întrebam: câte fructe au consumat? Îmi răspunde iar *.

*conţine doar 0,2% suc natural de fructe

 

Păi, lămuriţi-mă acum. Din 100%, doar 0,2%? Restul ce conţine? Antioxidanţi nu, coloranţi nu, posibil nici apă să nu fie. Deci?

 

 

Tot eu răspund: iluzii. Pentru a atrage clienţi, aşa-numiţii producători recurg la tot felul de “nimicuri”. Rău este faptul că românii cumpără: “ lasă că e mai sănătos decât Cola.” Asta se întâmplă din cauză că pe piaţă apar diferite firme cu produse “din ce în ce mai calitative”, iar unii pierd clienţi.

 

Nu aşa se învinge concurenţa, ci prin perseverenţă. În cazul acestor produse, nu perseverenţa e răspunsul, ci calitatea. Să încerce să ne ofere produse mai bune decât celălalt şi vor observa ce repede ajung în “top”.  

 

nestea_peach

Da?

Uhm, timp liber!! Acum! Cand ma gandesc cat mi-o iesi media la info, ca de matematica, nu mai zic nimic. De abia realizez ca aproape a trecut un semestru de clasa a IX-a. De abia realizez ca sunt boboaca. De fapt, abia acum realizez cam multe. In timpul semestrului am fost retinuta de toate maladiile ereditare si legaturile chimie. Si cand ma gandesc ca va continua, again and again…
Nu prea am inspiratie la ora asta, da` nevoia de a scrie… deh, obisnuinta. Zilele astea imi aminteam de entuziasmul care m-a cuprins la inceputul liceului. Pentru ce? Pentru a iti da seama ca viata de liceu nu e asa cum ti-o imaginai tu candva? Pentru a realiza ca notele bune nu mai exista ( mai exista, dar nu si la materiile de profil )? Neah :-j, cred ca imi mai doresc putina vacanta, prelungita, probabil.
O sa profit de weekend-ul acesta, o sa extrag numa` lucruri bune. Si o portie dubla de somn. 😉 Nb!