The mirror to your soul

Privești, absent, fiecare reflexie a ceea ce compune ȋntregul concept fizic de “sine”. Vizualizezi, analizezi, cauți mereu aceleași trăsături perfecte sau imperfecte și nu uiți niciodată de limita dintre cele două. Cercetezi doar concretul, palpabilul, te limitezi la ceea ce ȋți e deja cunoscut, fără a trece de bariera, să-i spunem, anatomică. Unde ȋți este curajul, puțina nebunie care alimentează curiozitatea?  Unde ȋți este nevoia de a descoperi idealul sau, și mai bine, adevărata esență a sufletului?

Întreaga viață te afli ȋn căutarea elementelor care te definesc, persoanelor care aduc schimbare și noutate, ȋnsă ai observat că această cursă nu se termină? Îți fură energia, te epuizează, iar ȋn final ȋncă mai ai ȋntrebări, ȋncă mai cauți definiția exactă a sinelui. Ia o pauză. Întoarce oglinda care reflectă mai mult decât un chip obosit, așază-te confortabil și pregătește-te de o călătorie spre adevăratul “sine”. Sufletul. Detașează-te de ceea ce te ȋnconjoară, privește atent spre haosul interior, ȋnțelege că esența se află chiar ȋn acea dezordine de trăiri și sentimente. Nu ȋncerca să organizezi un loc ȋn care răvășeala spune mai multe despre tine decât orice cuvânt. Lasă-te pătruns de orice simțire, dansează lent pe muzica dictată de interior, călătorește spre cunoaștere. Acum spune-mi; cine ești cu adevărat?

Descriem fiecare zi, fiecare persoană ȋn câteva cuvinte. Însă ne este greu să găsim frazele necesare să ne caracterizeze. Ne ȋmpiedicăm de elemente fizice, banale, evităm să schițăm interiorul. Privind spre sine, eu mă regăsesc la ȋnceputul unui drum pavat cu sperante, iluzii, deziluzii… Stau neclintită și privesc cum copacii ȋnșirați de-a lungul său ȋnfloresc ȋncetișor, schimbându-mă. E liniște acum; e liniște fiindcă nu am ȋnceput să caut. Sunt conștientă că odată cu primii pași făcuți pe acel drum, haosul creat de sentimente mă va acapara; doar atunci voi ști că m-am regăsit. TU cine ești?

Fabrica de sentimente

Suntem dominați de diverse trăiri. Teamă, fericire, incertitudine, toate acestea compun ceea ce noi numim sensibilitate sau “partea umană”. Într-o oarecare măsură, sufletul reprezintă motorul ȋntregii noastre expresii, pe când sentimentele ar putea fi foarte bine comparate cu combustibilul fără de care am deveni niște persoane plate. Dar oare cât de mult ne definește această latură?Imagine

Ne-am gândit vreodată că poate ceea ce simțim e doar o ȋncercare timidă a rațiunii de a ascunde adevăratele trăiri? Că sentimentele sunt conectate ȋntre ele de fața nu tocmai plăcută a societății și de impresiile pe care aceasta ni le lasă?  Cred că un sentiment derivă din altul; chiar dacă sunt diametral opuse, unul are puterea de a prelungi și de a accentua efectul celuilalt. Doar ȋn noi se află capacitatea de a creea trăiri secundare care să ne ȋnșele mintea și care să disimuleze ȋn fața necunoscutului și a ceea ce considerăm a fi străin. Mai cred că suntem capabili să ne lăsăm conduși de sentimente doar ȋn limitele ȋn care  nu devin propriul dușman și nu reprezintă un atac la integritatea noastră; ȋn momentul ȋn care acestea trec de acele bariere, modul de a riposta e de a da naștere unor noi trăiri. Poate că sufletul nostru e pură chimie. Sentimente aflate ȋn  reacții catalizate de diferite amintiri sau acțiuni… atât de simplu. Speranța derivă din suferință combinată cu agonie, dezamăgirea derivă din eșec, ȋncrederea derivă din sinceritate așa cum și fericirea derivă din iubire (iar aici, ideea ȋn sine e reversibilă).

Într-un final cred că suntem ceea ce simțim. Sentimentele se reflectă ȋn gândirea noastră, dar și rațiunea se reflectă ȋn sentimente. Așa că trăirile sunt rezultatul complementarității dintre minte și suflet…

F5E104B0920018D1E3EBAF66C2D96868