Who am I?

Sunt un actor al comediei numită “viață”. Sunt doar o piesă de șah care așteaptă cuminte mutarea finală, de victorie. Sunt o reflexie ȋn imensa oglindă a timpului sau poate o umbră docilă a egoului. Însă mai cred că sunt un amestec de definiții formulate, ȋn mod subiectiv, de cei din jurul meu, căci ȋn descrierea unei persoane nu este loc de obiectivitate.  Dar mai știu și că sunt formată din bucăți de trecut, prezent și viitor.

Imagine   Mă regăsesc ȋn imaginea pe care o descopăr dimineața, ȋn fiecare zâmbet, ȋn fiecare lacrimă, ȋn orice cuvânt, fiindcă toate acestea reprezintă rezultatul a ceea ce sunt, al acțiunilor mele. Nu, nu sunt definită doar de niște cuvinte adresate de oameni poate chiar străini sufletului meu, căci verba volant. Cred cu tărie că reacțiile pe care le provoc spun mai multe despre mine decât orice descriere elaborată, căci, sub impulsul de moment, fiecare dintre noi deține o anumită doză de obiectivism. Sunt ceea ce ȋmi doresc să fiu;  ȋn același timp,  iau sute de forme ȋn mintea celor din jur, mă transform ȋn altceva,  ȋnsă ȋn lumea materială rămân aceeași. Cuvintele-mi sunt zvâcniri ale sufletului și ale minții, privirea-mi reflectă sentimentele, iar acțiunile ȋmi devin un rezultat al rațiunii. Sunt un compus rezultat din amestecul dintre subiectivism și obiectivism: nu totul e real, ȋnsă undeva, acolo, e și adevăr…

Personalitatea mea e o scurtă poveste despre timp și ani. Cea de ieri devine cea de azi, iar aceasta privește mai departe…

Imagine

Anunțuri

Random thoughts

Fiecare dintre noi are propriile impresii, idei ce sunt fructul unei minţi aflate într-un continuu proces de… concepere. Le numim simplu , gânduri, şi reflectă un eu concentrat asupra lucrurilor care îl definesc. De fapt, ele sunt doar o oglindă a personalităţii şi a trăirilor noastre, o replică nu chiar identică a ceea ce ne reprezintă.

Suntem arhitecţii gândurilor. Construim, pentru ca apoi, în doar câteva momente,  să ne distrugem munca . Intensitatea evenimentelor exterioare sufletului, puterea imaginaţiei şi simţul practic sunt uneltele ce clădesc din indicii ale vieţii, imperii ale minţii, totul formând labirintul ingeniozităţii. Avem posibilitatea de a reflecta asupra elementelor ce ne compun lumea, de a trage concluzii şi de a ne întoarce privirea spre noi înşine. Gândul este spaţiul nostru privat. A se accede către el este greu chiar şi pentru conştiinţa noastră. Niciodată nu vom înţelege de ce rostim cuvinte diferite de cele concepute în minte, pentru ca apoi să regretăm unele lucruri spuse sau să ne dorim să fi zis altceva. De ce ne este atât de greu să transpunem în fraze ceea ce gândim? De parcă acolo, undeva în străfundurile intelectului, s-ar afla un mecanism care sortează teoriile dezvoltate de noi, în final rezultând ceva cu totul nou, ce ne uimeşte.

Ar fi greşit să spunem că suntem stăpânii propriilor gânduri. Inversa afirmaţiei e mai corectă şi reprezintă un reper care să descrie atitudinea noastră.  Ne minţin întruna, poate inconştient, că avem o putere nemărginită asupra conştiinţei.  În fapt, gândurile ne domină întreaga existenţă, noi fiind doar personajele dintr-un joc al minţii.. Doar hrănim un eu narcisist, avid după control şi greu de mulţumit. De câte ori ne-am pierdut atenţia, lipsa de concentrare, doar pentru “a fi puşi pe gânduri”?

Suntem definiţi ca persoană, ca existenţă într-un spaţiu real doar de produsul intelectului, al minţii, al întregului proces de creare.  Avem momente de tăgadă, când încă nu ştim ce să alegem, dar toate acestea compun gândirea, destul de complexă, însă atât de simplă atunci când vorbim despre rezultatele sale.